Cum calculezi corect un plan de economisire în ETF: înțelegerea randamentului, costurilor, impozitelor și inflației

Pârghiile: capitalul inițial, rata de economisire și timpul

Trei date de intrare formează scheletul oricărei proiecții: capitalul inițial investit, rata de economisire periodică și durata. Câștigurile reinvestite generează, în anii următori, la rândul lor câștiguri — acest efect al dobânzii compuse face ca sporul de valoare să crească disproporționat în timp și poate constitui, la durate lungi, cea mai mare parte a sumei finale.

O majorare anuală a ratei de economisire, numită adesea dinamizare, deplasează rezultatul și mai mult în sus, fiindcă și contribuțiile ulterioare continuă să crească. Cine investește, de pildă, 200 de euro în fiecare lună timp de 30 de ani depune în total 72.000 de euro; cât devine din aceasta este hotărât în primul rând de randamentul presupus și de timpul în care poate acționa dobânda compusă.

Costurile: TER-ul curent și comisioanele per execuție

Costurile curente ale fondului sunt exprimate ca rată totală a costurilor (TER) în procente pe an și diminuează în mod continuu evoluția valorii; simplificat, randamentul net este randamentul brut din care se scade această rată a costurilor. Deoarece TER-ul acționează în fiecare an asupra unui patrimoniu deja mai mare, efectul său absolut crește pe parcursul duratei — chiar și o diferență de câteva zecimi de punct procentual poate costa, de-a lungul deceniilor, o sumă considerabilă.

La acestea se adaugă comisioane fixe sau procentuale per execuție a planului de economisire. Ele cântăresc mai greu mai ales în cazul ratelor mici, fiindcă un comision fix consumă o parte mai mare dintr-o rată mică decât dintr-una mare. Cine introduce separat cele două tipuri de costuri vede cât de mult ridică rezultatul final niște condiții avantajoase.

De ce randamentele pe termen lung sunt doar ipoteze de model

Orice proiecție presupune un randament anual constant. În realitate, piețele de capital fluctuează de la an la an, iar o evoluție trecută a valorii nu este o promisiune pentru viitor. Procentul introdus este de aceea o presupunere, nu o garanție: el descrie o traiectorie de model netedă, în timp ce evoluția reală amestecă ani buni și ani slabi.

Este rezonabil să se calculeze în mod deliberat mai multe scenarii — de exemplu o presupunere prudentă de patru procente și una mai optimistă de șase procente — în loc să se fixeze o singură valoare. Astfel devine vizibil cât de sensibil reacționează patrimoniul final la ipoteza de randament, iar rezultatul este citit ca un interval, nu ca o prognoză aparent sigură.

Inflația: de la suma nominală la puterea de cumpărare

O sumă finală atinsă peste mulți ani sună impresionant, dar valorează mai puțin în puterea de cumpărare de astăzi, fiindcă prețurile cresc în timp. Pentru a încadra rezultatele, suma nominală poate fi actualizată la puterea de cumpărare de astăzi folosind o rată a inflației presupusă. Această privire reală împiedică o cifră mare să ascundă câștigul efectiv de putere de cumpărare.

Și rata inflației rămâne, în acest caz, o presupunere și ar trebui, la fel ca randamentul, să fie analizată în mai multe variante. Cine așază alături valoarea finală nominală și cea reală recunoaște imediat care parte a sporului este un câștig real de putere de cumpărare și care doar urmează prețurile crescute.

Impozitele: impozitul pe câștigurile de capital și scutirea parțială

Asupra veniturilor din capital se percepe în Germania, în principiu, o cotă de impozitare separată de 25 la sută, reglementată la articolul 32d din Legea germană a impozitului pe venit, la care se adaugă contribuția de solidaritate și, dacă este cazul, impozitul bisericesc. La fondurile de investiții, o parte a veniturilor rămâne, în plus, neimpozitată: pentru fondurile de acțiuni deținute ca patrimoniu privat, articolul 20 din Legea germană a impozitului pe investiții scutește de impozit 30 la sută din venituri, iar la fondurile mixte 15 la sută.

Cota de impozitare se aplică, așadar, abia după deducerea acestei scutiri parțiale și a sumei forfetare personale scutite pentru economii. Deoarece sumele scutite, impozitul bisericesc și tipul concret de fond modifică rezultatul, o estimare a impozitului în calculator este în mod deliberat o aproximare care poate fi dezactivată și nu un calcul obligatoriu — sarcina exactă depinde întotdeauna de situația personală.

• § 32d Einkommensteuergesetz
• § 20 Investmentsteuergesetz

Vorabpauschale: de ce dobânda de bază nu se extrapolează

Fondurile de acumulare nu distribuie nimic; pentru ca veniturile curente să nu fie amânate la nesfârșit, intervine Vorabpauschale, o taxă anticipată forfetară pe câștigurile presupuse. Venitul său de bază rezultă, potrivit articolului 18 din Legea germană a impozitului pe investiții, din prețul de răscumpărare de la începutul anului, înmulțit cu 70 la sută din dobânda de bază, și este limitat la creșterea efectivă de valoare din cursul anului.

Decisiv pentru o proiecție onestă este de unde provine dobânda de bază: Banca Centrală Germană (Deutsche Bundesbank) o stabilește din nou în fiecare an pe baza randamentului realizabil pe termen lung al obligațiunilor de stat, iar Ministerul Federal al Finanțelor o publică ulterior. Ea se schimbă, prin urmare, anual — a o extrapola pe întreaga durată cu valoarea cunoscută astăzi ar simula o precizie care nu există. Pentru un singur an intră de aceea în calcul dobânda de bază oficială, nu o extrapolare forfetară pe decenii.

• § 18 Investmentsteuergesetz